Este adevărat că România va închide toate minele de cărbune până la sfârșitul anului 2025 și riscă să rămână fără energie electrică? Nu, nu este adevărat: conform legislației naționale și angajamentelor asumate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), țara își propune să renunțe complet la cărbune până în 2032, timp în care își echilibrează producția din alte surse de energie.
Afirmația a apărut într-un video (arhivat aici), pe TikTok, pe 22 septembrie 2025.Descrierea clipului este următoarea:
UE ne obligă ca, până pe 31 decembrie 2025, să închidem toate centralele pe cărbune din țară! Ne așteaptă blackout total!
Așa arăta postarea pe TikTok la momentul redactării acestui material:
(Sursa: captură de ecran TikTok făcută marți, 15 octombrie 2025, la ora 10:28 EET)
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) (arhivat aici), România și-a asumat o tranziție treptată, cu termen final în 2032 pentru eliminarea completă a centralelor pe cărbune. Până în 2025 există doar un jalon intermediar, care vizează închiderea unor capacități pe cărbune și lignit, nu a tuturor exploatărilor.
Concret, aproximativ 3.780 MW trebuie dezafectați etapizat, dintre care circa 1.695 MW până la sfârșitul lui 2025. Însă, pentru că multe proiecte alternative - centrale pe gaz, investiții în regenerabile și soluții de stocare - nu sunt finalizate, ministrul Energiei a recunoscut public (arhivat aici) că termenul este greu de respectat. În consecință, România a început deja negocieri cu Comisia Europeană pentru o prelungire (arhivat aici). Altfel, ratarea jalonului ar putea aduce o penalitate de două miliarde de euro României.
În Valea Jiului, principala zonă de extracție a huilei, funcționează încă patru mine - Lonea, Petroșani, Livezeni și Vulcan. Conform PNRR, Lupeni și Lonea se vor închide până în 2027, iar Livezeni și Vulcan vor continua în regim redus încă șase ani, în timp ce centrala Paroșeni va renunța definitiv la huilă în 2030 (arhivat aici). Procesul este însă complicat: închiderile grăbite din trecut au lăsat în urmă cratere, scurgeri de metan și surpări de teren. Sindicatele cer prelungirea activității pentru a permite închideri sigure și pentru a proteja comunitățile locale, unde mineritul este încă o sursă economică vitală - și daăc ne uităm doar la acest caz, o tranziție totală de la cărbune este imposibil de încheiat la finalul anului 2025.
Specialiștii și strategii naționale contrazic ideea că România ar putea intra într-un blackout general prin simpla închidere a unităților promise până în 2025 (arhivate aici și aici). Sistemul energetic permite importuri atunci când producția internă nu e suficientă. În plus, cărbunele asigură astăzi doar aproximativ 15% din mixul energetic, restul fiind acoperit de hidrocentrale, nuclear, gaze și regenerabile. Pe lângă asta, există și proiecte noi în România - precum punerea în funcțiune a peste 600 MW în capacități de stocare cu baterii, un pas important pentru echilibrarea rețelei.
Sigur, există încă unități dependente de cărbune, cum e cazul Craiovei (arhivat aici), unde noile centrale pe gaz au întârzieri. Închiderea prea rapidă a unor astfel de centrale, înainte ca alternativele să fie operaționale, ar putea genera deficite pe anumite perioade, mai ales în perioade de vârf de consum sau vreme extrem de friguroasă. Dar aceste situații ar însemna importuri suplimentare și posibile creșteri de preț (întrucât alte surse precum regenerabilele sunt variabile), nu un blackout la nivel național.
În concluzie, există, într-adevăr, riscuri dacă tranziția nu este gestionată corect, însă ele nu presupun oprirea totală a energiei sau pene cronice. Închiderea tuturor unităților de cărbune la final de 2025 nu este prevăzută, iar viitorul depinde mai ales de ritmul noilor investiții și de flexibilitatea obținută în negocierile cu Comisia Europeană.
