Politica de satiră | Lead Stories

Doar pentru că e amuzant nu înseamnă că e o glumă pentru toată lumea

Satira e considerată uneori o problemă în jurnalism: "evident" că acest articol nu e adevărat, „E doar o glumă", „E doar ca să facă lumea să râdă", „De ce să ne deranjăm să verificăm asta?", „Orice persoană rezonabilă poate să vadă că...".

Stop.

Vorbim despre internet aici. Există o mulțime de oameni non-rezonabili. Sau oameni perfect rezonabili cărora le lipsește contextul cultural ca să înțeleagă gluma. Sau copii.

Uneori glumele trebuie să fie verificate. Nu pentru tine, pentru că tu te-ai prins. Dar pentru unchiul care crede că e adevărată. Sau pentru jurnalistul străin care nu știe ce e The Onion. Sau pentru cei care au ratat anunțul de declinare de responsabilitate sau indiciile. Sau pentru că declinarea responsabilității și indiciile au fost ascunse intenționat.

Fals sau satiră: o diferență importantă

Că marcăm ceva drept fals sau satiră nu aduce mare diferență pentru cititorul unui articol: la final vor ști că povestea pe care tocmai au citit-o nu e reală.

Dar pentru Google, Facebook și alte rețele de socializare aceste distincții contează enorm. De exemplu, această pagină despre programul Facebook de verificare a informațiilor explică ce se întâmplă cu conținutul etichetat drept „Fals" (sau „Mixt" sau „Titlu fals") de fact-checkeri:

„Mai întâi, distribuirea acelui conținut e redusă. Va apărea mai jos în News Feed și va fi însoțită de articole corelate scrise de verificatorii de informații. Dacă cineva încearcă să distribuie conținutul, va fi notificat de existența acestei documentări suplimentare. Va fi notificat și dacă un conținut pe care l-a distribuit în trecut a fost evaluat de atunci de un fact-checker.

În al doilea rând, pentru a lupta mai eficient cu știrile false, acționăm și împotriva paginilor și domeniilor care publică repetat conținut evaluat drept „Fals". Astfel de pagini și domenii vor avea o distribuire redusă pe măsură ce crește numărul de încălcări de reguli. Abilitatea lor de a monetiza și a se promova le va fi retrasă după încălcări repetate de reguli. În timp, paginile și domeniile își pot restabili distribuirea și abilitatea de a monetiza și a se promova dacă încetează să mai distribuie știri false."

Multe dintre aceste consecințe nu se aplică atunci când ceva e evaluat drept „Satiră".

Ce este satira de fapt?

Dicționarul Oxford o definește ca:

„Folosirea umorului, a ironiei, a exagerării sau ridiculizării pentru a expune sau critica stupiditatea sau viciile oamenilor, în special în contextul politicii contemporane sau a altor subiecte de actualitate."

În timp ce Dicționarul Cambridge spune:

„un mod de a critica oameni sau idei în mod umoristic, în special pentru a demonstra ceva legat de politică, sau o bucată de scriitură care folosește acest stil"

Dicționarul Collins are mai multe definiții:

„Satira este folosirea umorului sau a exagerării pentru a arăta cât de prostești sau meschine sunt unele comportamente sau idei ale oamenilor."

și:

„1.

un roman, o piesă, divertisment etc. în care subiecte de actualitate, prostii sau răutăți sunt evidențiate pentru a fi respinse folosind ridiculizarea și ironia

2.

genul constituit de astfel de lucrări

3.

folosirea ridiculizării, a ironiei etc. pentru a crea un astfel de efect"

și:

„1.

a.

o operă literară în care vicii, nebunii, stupidități, abuzuri etc. sunt ținta ridiculizării și a disprețului

b.

astfel de opere literare la nivel colectiv, sau arta de a le scrie

2.

folosirea ridiculizării, sarcasmului, ironiei etc. pentru a expune, ataca sau lua în derâdere vicii, prostii etc."

Punctul comun pare să fie că trebuie să fie amuzant și trebuie să critice/ expună/ ridiculizeze/ să-și bată joc de oameni sau idei.

Ce considerăm satiră?

La Lead Stories vom eticheta povești neadevărate drept satiră dacă întrunesc următoarele criterii:

a) Sunt amuzante

b) Critică/ expun/ ridiculizează/ își bat joc de oameni sau idei

c) Un om rezonabil își poate da seama că e o glumă

Sigur că există zone gri: nu oricine gustă același tip de umor, iar definiția rezonabilului e uneori destul de flexibilă. A se nota că nu cerem ca un disclaimer (declinarea de responsabilitate) să fie prezent: un meme amuzant care își bate joc de o politică guvernamentală luând peste picior presupusele consecințe este o formă perfect validă de satiră. Dar o declinare de responsabilitate clară și vizibilă ne poate uneori ajuta în decizia noastră: dacă putem s-o vedem, va putea și acel „om rezonabil" ipotetic.

Povești fictive amuzante care nu critică/ expun/ ridiculizează/ își bat joc de oameni sau idei pot de asemenea să fie etichetate drept satiră dacă există indicatori vizibili că povestea nu e adevărată.

Când verificăm satira?

Sigur că nu vom verifica fiecare articol de satiră care ne trece prin fața ochilor. În general, o vom face doar dacă pare că suficienți oameni cred că e adevărat. Ne uităm des la comentarii și dacă mai multe vin de la oameni care par să creadă că e pe bune, am putea alege să-l verificăm. Dar dacă o poveste e prea ridicol de evidentă, nu ne vom obosi.

Ce considerăm că nu e satiră?

• Uneori, articole din publicații de umor sau satiră sunt copiate de alte site-uri și prezentate drept reale. În astfel de cazuri vom eticheta copiile drept „False".

• Unele articole false sunt amuzante, dar au scopul de a păcăli un om rezonabil să creadă că sunt reale prin prezentare, așezare în pagină, stil..., așa că le marcăm drept „False".

• Aceste articole sunt adesea prezentate ca știri „neconvenționale": infracțiuni stranii, accidente ciudate, acte sexuale bizare, comportament neobișnuit etc. Prezentarea poate însemna și că termenul „știri" apare în numele site-ului sau printre categorii sau că site-ul folosește un stil de scris jurnalistic sau o așezare în pagină specifică unei platforme de știri.

• Genul acesta de povești nu sunt de obicei scrise ca să critice/ expună/ ridiculizeze/ să-și bată joc de oameni sau idei, deci, tehnic, nici nu sunt satiră.

• Dacă nu există un indiciu vizibil în mod clar că povestea este ficțiune, o vom eticheta „Falsă". Și ținem la partea „în mod clar": trebuie să fie vizibilă fără să fie nevoie de scrolling și click-uri din partea omului rezonabil ipotetic.

• Simpla existență a unui disclaimer, etichete sau categorii de „satiră" ascunse în partea de jos a paginii sau pe o altă pagină din site sau care sunt scrise cu un font mic sau cu o culoare ușor de ratat poate fi semnul intenției de a păcăli.

• Unele povești false care sunt amuzante dar nu sunt și satiră (pentru că nu își bat joc/ critică/ expun/ ridiculizează oameni sau idei) pot fi etichetate oricum ca satiră dacă sunt prezentate în mod clar ca ficțiune.

Reclamații

Dacă ești publisher și simți că unul dintre articolele tale a fost etichetat în mod nedrept „Fals" în loc de „Satiră", ne poți scrie la appeals@leadstories.com.

Suntem complet dispuși să ne schimbăm evaluarea atunci când ni se prezintă dovada că au fost făcute schimbări pentru a transmite mai clar că un anumit conținut e fictiv. De exemplu, dacă:

• ai schimbat antetul site-ului (descriere mai bună, legendă care arată că totul este ficțiune etc.);

• ai făcut vizibilă o declinare a răspunderii fără a fi nevoie de click-uri sau scrolling;

• ai crescut vizibilitatea etichetelor de satiră sau a indicatorilor de categorie;

• ai adăugat un rând în articol care spune că nu este adevărat;

etc.

Nu te obosi să ne trimiți amenințări sau insulte: s-ar putea să te simți mai bine pe moment, dar șansa de a ne convinge să schimbăm o evaluare este infimă.