Este adevărat că în carnea de vită din România sunt inserate microcipuri ca urmare a acordului comercial UE-Mercosur? Nu, nu este adevărat: nu există dovezi în textul acordului, în legislația UE sau în politica românească care să susțină o astfel de idee. Afirmația nu are niciun fundament în modul în care funcționează sistemele de siguranță alimentară, reglementare comercială sau trasabilitate în Uniunea Europeană.
Afirmația a apărut pe 13 ianuarie 2026 într-un video publicat pe TikTok, care nu mai este disponibil online, dar care este arhivat aici.
Descrierea clipului a fost următoarea:
Stop MERCUSOUR; Uitați-vă ce au găsit, oameni, în carnea de vită, un cip; deci au ajuns să bage cipuri în carnea de vită.
Așa arăta postarea în momentul redactării acestui material:
(Sursa imaginii: Captură de ecran a postării https://web.archive.org/web/20260114092244/https://www.tiktok.com/@antonio.nikol/video/7594558244903849238, făcută de Lead Stories)
Acordul UE-Mercosur este un acord comercial (arhivat aici) între Uniunea Europeană și mai multe țări sud-americane, axat pe tarife, cote de import și acces la piață. Scopul său este de a reglementa modul în care mărfurile sunt comercializate și de a se asigura că produsele importate respectă normele UE. Nu conține nicio prevedere legată de implanturile tehnologice în alimente și nici nu introduce noi metode de urmărire a cărnii prin dispozitive fizice plasate în interiorul produselor.
În practică, siguranța alimentară și trasabilitatea în UE (arhivat aici) se bazează pe documente, inspecții și teste, nu pe microcipuri. Importurile de carne sunt supuse controalelor veterinare la frontiere, certificării de către țările exportatoare și testelor de laborator în unități acreditate. Trasabilitatea înseamnă că autoritățile pot urmări parcursul unui produs, prin înregistrări de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la fermă la abator și la comerciant. Deși microcipurile pot fi folosite pentru a identifica animale vii în anumite contexte, cum ar fi animalele de companie sau gestionarea animalelor, acestea nu sunt plasate în carnea vândută consumatorilor, iar această practică nu are nicio legătură cu acordul Mercosur.
Autoritățile și-au concentrat declarațiile publice pe preocupări de reglementare și cele economice ale acordului, nu pe tehnologie. Ministrul Agriculturii din România, Florin Barbu, a subliniat în repetate rânduri necesitatea unor garanții solide că produsele importate îndeplinesc standarde echivalente cu cele impuse fermierilor din UE (arhivat aici). El a solicitat testarea importurilor în laboratoare naționale și crearea unor mecanisme de protecție a sectoarelor sensibile, dacă creșterea importurilor perturbă piețele interne. Aceste discuții se referă la concurența loială, siguranța consumatorilor și respectarea normelor UE (arhivat aici), nu la introducerea de dispozitive în alimente.
Prim-ministrul României Ilie Bolojan a explicat, de asemenea, că decizia României de a sprijini avansarea acordului Mercosur a fost luată într-un context strategic mai larg (arhivat aici). Deși a recunoscut rezervele cu privire la impactul asupra agriculturii, el a subliniat că votul a reflectat un echilibru între protejarea producătorilor interni și extinderea oportunităților de export pentru întreprinderile românești, ca parte a unei strategii comerciale mai ample a UE. Observațiile sale, la fel ca cele ale ministrului agriculturii, au fost despre compromisurile și accesul pe piață, nu despre o formă de manipulare a alimentelor.
Altfel spus, Mercosur este un acord comercial ce reglementează cotele, standardele și relațiile economice, care nu autorizează și nu implică inserarea de microcipuri în carne. Mai mult de-atât, acordul este blocat la data editării acestui material, deoarece Parlamentul European l-a trimis Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru o verificare juridică (arhivat aici).
